@quadau1998: #seventeen #scoups #the8 #caratland

Quả dâu 1998
Quả dâu 1998
Open In TikTok:
Region: KR
Monday 16 September 2024 09:24:28 GMT
28711
5063
14
50

Music

Download

Comments

aizu_seiju
Sei. :
hạo lúc nào cũng chốt mấy câu khiến anh mình xịt keo thế nhỉ =)))
2024-09-16 10:28:08
100
heeyoungpyeong
Măng cụt đã gặp được Hoshi🫶🏻 :
Ui cái câu "fighting" nhỏ nhẹ của Hạo 😳 tan chảy íiiiii
2024-09-16 11:32:43
36
formycheolhan
Seokmin à :
Thời kì huy hoàng 🤩
2024-09-16 09:27:13
20
fairyjinae
coupranghae ໒꒰ྀི´ ˘ ` ꒱ྀིა :
ảnh dỗiiiii
2024-09-16 10:48:13
26
iusvtvl
Pé iu của SVT 🍒🍊 :
Dỗi ghê á 🥺
2024-09-16 15:24:27
4
yeeyee0990
𐤀🐯🐰 Thỏ :
thèng nhỏ lúc nào cũng chơi tòan câu chốt làm xịt keo nghi ngờ nhân sinh liền🤣
2024-09-22 12:48:33
4
hoavuthuyduong
HVTD là công chúa của Hoa Thần :
dỗi tới nơi rồi @Phu nhân ngài Choi
2024-09-16 16:24:53
0
rinn18040
Rinn184 :
🥰🥰🥰
2024-10-04 14:24:18
0
quiinnquin
quiinnquin :
😳😳😳
2024-09-16 10:18:01
0
jennylam03
JL :
chí chóe mãi thoi
2024-09-16 09:30:12
2
To see more videos from user @quadau1998, please go to the Tikwm homepage.

Other Videos

La scurt timp a fost însă arestată din nou şi de data aceasta i s-a instrument şi un  proces ce a avut loc probabil în anul 1950 în momentul când securitatea a găsit probe clare despre acţiunile de sprijinire ale partizanilor la care a participat. Sora ei o trimisese cu un bilet la Câmpulung la mătuşa colonelului Arsenescu, iar aceasta i-a dat o raniţă plină cu medicamente pentru a o transporta la Nucşoara. De fapt în raniţă se găseau pe lângă medicamente şi câteva pistoale mici, cartuşe, dar, cu umor, tanti Ana îmi spune că nu a ştiut ce e înăuntru, nici nu s-a uitat, că prea erau împachetate cu grijă.,, Dacă ni le-a dat împachetate n-am putut umbla la ele, că nu e frumos!’’ Când mătuşa colonelului a fost arestată, a dat-o şi pe ea de gol, indicând cine a transportat armele si muniţia. Şi astfel ,,am mai făcut eu mai multe, dar nu ştia, m-a luat de bilet’’lămureşte tanti Ana situaţia. De fapt biletul o adusese la Câmpulung pentru a transporta armele.  Iar de aici urmează 5 ani de calvar prin închisori ca Piteşti, Jilava şi Mislea. La Jilava a ispăşit un an, la Mislea a stat mai mult. Îşi aminteşte cu tristeţe în glas de condiţiile de la Jilava, de uriaşa celulă în care vieţuiau o sută de condamnate –  ,,…îţi închipui, atâtea persoane, o sută, ce miros, ce-ai că murim şi-atât!’’. Despre mâncare vorbeşte cu dezgust – ,,fasole cu copită de cal, de măgar […] toate scârbele, maţe de toate neamurile…’’. Privind-o cum stă pe marginea patului, o făptură hieratică ce nu cred să aibă 40 de kilograme, îmi pot imagina mai uşor cum a putut renunţa de multe ori la acea mâncare de nemâncat. În celulă a regăsit consătence precum Elisabeta Rizea, Laurenţia Arnăuţoiu, mama lui Toma si Petre, Victoria Arnăuţoiu, soţia lui Petre, Ecaterina Năstase, doamna Marinescu, soţia învăţătorului Virgil Marinescu. Despre celelalte persoane nu îşi mai aduce aminte prea bine, dar erau şi doamne deosebite, ,,femei culte’’, cum le spune dumneaei. Îmi zice râzând amar – ,, Da, era colea 300 de persoane, m-am mai potolit când      i-am văzut. Hai că am fost noi proşti, o echipă din Nucşoara, dar când am văzut 300 de persoane acolo, profesoare, doctoriţe, aviatoare, 5-6 eram de la ţară! Da’ nu m-a întrecut!  M-am ţinut tare şi eu după ele şi cu lucru şi cu tot.’’ O scurtă pauză şi amintirile revin din locuri în care au fost ascunse mai bine de o jumătate de veac – ,, Şi studente, mititelele, a strigat la şcoală că nu vrea regimul ăsta şi i-a luat pe toţi. Şi i-a bătut, săracii, vai de mine, ce îi trântea pe ciment, că vedeam pe fereastră. Îi trăgea aşa cum e icea la fereastră şi aci îi bătea pe bieţii studenţi, nu făcuse nimic, decât atâta că nu le place regimul, un cuvânt. I-a distrus, i-a băgat în spital!’’ Dintre toţi cei din personalul închisorii şi-l aminteşte pe un torţionar de o răutate ieşită din comun. Era ,,unu surd, bătea până auzea el, scotea târâş şi îi bătea cu cauciucu ăla, băieţii tineri de la şcoală. […] ăsta bătea până orăcăia omu’ sub picioare’’. Tot legat de el, un eveniment mai rar întâlnit asupra căruia nu vrea să insiste şi nici să îl judece, are ca protagonistă pe Victoria Arnăuţoiu, soţia lui Petre. Într-una din zile miliţianul le-a cerut să iasă la curăţenie, dar tanti Ana nu a vrut să meargă, că nu era obligată, iar el le-a luat şi le-a închis în toaletă. Victoria a mers cu el  şi ,, o fi vorbit cu ea, o fi băut cu el, n-am văzut, să spui adevărul… a venit şi i-a prins, şi l-a arestat şi pe el, de ce a vorbit cu asta, că era arestată, s-a întors pedeapsa pe el’’. Atât de disperat şi de îngrozit era că a strigat ,,la noi să spunem că nu i-a dat decât o bucată de pâine. Păi ce, am văzut noi ce i-ai dat? Şi cum te-aş scăpa cât ai fost de rău, chiar să pot şi nu te-aş scăpa! Să vezi şi tu cum ai băgat pe alţii!’’Aceste ultime episoade probabil că s-au petrecut la Mislea, fiindcă la Jilava regimul era mult mai strict şi nu aveau drept de muncă. (Catalin Nedelcu, Ana Simion, o altfel de Elizabeta Rizea)
La scurt timp a fost însă arestată din nou şi de data aceasta i s-a instrument şi un proces ce a avut loc probabil în anul 1950 în momentul când securitatea a găsit probe clare despre acţiunile de sprijinire ale partizanilor la care a participat. Sora ei o trimisese cu un bilet la Câmpulung la mătuşa colonelului Arsenescu, iar aceasta i-a dat o raniţă plină cu medicamente pentru a o transporta la Nucşoara. De fapt în raniţă se găseau pe lângă medicamente şi câteva pistoale mici, cartuşe, dar, cu umor, tanti Ana îmi spune că nu a ştiut ce e înăuntru, nici nu s-a uitat, că prea erau împachetate cu grijă.,, Dacă ni le-a dat împachetate n-am putut umbla la ele, că nu e frumos!’’ Când mătuşa colonelului a fost arestată, a dat-o şi pe ea de gol, indicând cine a transportat armele si muniţia. Şi astfel ,,am mai făcut eu mai multe, dar nu ştia, m-a luat de bilet’’lămureşte tanti Ana situaţia. De fapt biletul o adusese la Câmpulung pentru a transporta armele. Iar de aici urmează 5 ani de calvar prin închisori ca Piteşti, Jilava şi Mislea. La Jilava a ispăşit un an, la Mislea a stat mai mult. Îşi aminteşte cu tristeţe în glas de condiţiile de la Jilava, de uriaşa celulă în care vieţuiau o sută de condamnate – ,,…îţi închipui, atâtea persoane, o sută, ce miros, ce-ai că murim şi-atât!’’. Despre mâncare vorbeşte cu dezgust – ,,fasole cu copită de cal, de măgar […] toate scârbele, maţe de toate neamurile…’’. Privind-o cum stă pe marginea patului, o făptură hieratică ce nu cred să aibă 40 de kilograme, îmi pot imagina mai uşor cum a putut renunţa de multe ori la acea mâncare de nemâncat. În celulă a regăsit consătence precum Elisabeta Rizea, Laurenţia Arnăuţoiu, mama lui Toma si Petre, Victoria Arnăuţoiu, soţia lui Petre, Ecaterina Năstase, doamna Marinescu, soţia învăţătorului Virgil Marinescu. Despre celelalte persoane nu îşi mai aduce aminte prea bine, dar erau şi doamne deosebite, ,,femei culte’’, cum le spune dumneaei. Îmi zice râzând amar – ,, Da, era colea 300 de persoane, m-am mai potolit când i-am văzut. Hai că am fost noi proşti, o echipă din Nucşoara, dar când am văzut 300 de persoane acolo, profesoare, doctoriţe, aviatoare, 5-6 eram de la ţară! Da’ nu m-a întrecut! M-am ţinut tare şi eu după ele şi cu lucru şi cu tot.’’ O scurtă pauză şi amintirile revin din locuri în care au fost ascunse mai bine de o jumătate de veac – ,, Şi studente, mititelele, a strigat la şcoală că nu vrea regimul ăsta şi i-a luat pe toţi. Şi i-a bătut, săracii, vai de mine, ce îi trântea pe ciment, că vedeam pe fereastră. Îi trăgea aşa cum e icea la fereastră şi aci îi bătea pe bieţii studenţi, nu făcuse nimic, decât atâta că nu le place regimul, un cuvânt. I-a distrus, i-a băgat în spital!’’ Dintre toţi cei din personalul închisorii şi-l aminteşte pe un torţionar de o răutate ieşită din comun. Era ,,unu surd, bătea până auzea el, scotea târâş şi îi bătea cu cauciucu ăla, băieţii tineri de la şcoală. […] ăsta bătea până orăcăia omu’ sub picioare’’. Tot legat de el, un eveniment mai rar întâlnit asupra căruia nu vrea să insiste şi nici să îl judece, are ca protagonistă pe Victoria Arnăuţoiu, soţia lui Petre. Într-una din zile miliţianul le-a cerut să iasă la curăţenie, dar tanti Ana nu a vrut să meargă, că nu era obligată, iar el le-a luat şi le-a închis în toaletă. Victoria a mers cu el şi ,, o fi vorbit cu ea, o fi băut cu el, n-am văzut, să spui adevărul… a venit şi i-a prins, şi l-a arestat şi pe el, de ce a vorbit cu asta, că era arestată, s-a întors pedeapsa pe el’’. Atât de disperat şi de îngrozit era că a strigat ,,la noi să spunem că nu i-a dat decât o bucată de pâine. Păi ce, am văzut noi ce i-ai dat? Şi cum te-aş scăpa cât ai fost de rău, chiar să pot şi nu te-aş scăpa! Să vezi şi tu cum ai băgat pe alţii!’’Aceste ultime episoade probabil că s-au petrecut la Mislea, fiindcă la Jilava regimul era mult mai strict şi nu aveau drept de muncă. (Catalin Nedelcu, Ana Simion, o altfel de Elizabeta Rizea)

About