@crzwy: good luck, babe | #lyrics #chappellroan

crz
crz
Open In TikTok:
Region: BR
Sunday 04 May 2025 16:53:47 GMT
1700035
374061
1324
10559

Music

Download

Comments

lycajanelle
✮˙∘ 𝙡𝙮𝙘𝙖!! ∘˙✮ 💭🏝 :
is it okay to like this as a straight girl
2025-05-22 14:46:36
4951
xenia_harumi
Mrs Bachira| Kaiser glazer༄ :
"To my dear Historia.." "Ochaco-chan.. am I cute?.."
2025-05-19 20:31:20
1957
thispersonlovesshark
fishh :
I saw you singing 😋
2025-05-23 08:31:50
482
i_love..yousomuchvv
..St4rry°¬°n1ght.. :
"to my dear historia" sybau🙏🥀
2025-05-21 07:13:11
1337
iiii8_00
rrrrr :
"To my dear historia-" GET OUT, NOW.
2025-05-25 06:49:26
2493
aceyweycytriple
Ace • [🍌🐟] :
Do you believe in God?
2025-05-26 16:21:30
2
yourgirl_ele5
✴️ ❇️ 𝑬𝒍𝒆 ☆ 🌸🌼 :
"am I.. cute..?" "the cutest.. in the world.."
2025-05-23 19:09:33
414
totallynot_rubyy
rubyy :
to my dear historia..
2025-05-21 02:08:54
1016
v4zzie_
Vazzie_x :
"To my dea-" GET OUT IMSOBBING PLS.😭😭
2025-05-21 06:30:06
564
maiitozz
𝁘ᅠ. 𝕸 𝖺ᨵ︩︪᪱𑐃 ٫ㅤֵ﹅ㅤ :
Yo nací y dije:
2025-05-21 13:03:16
656
xx_yai.twixr
Yaii :
No soy lesbiana pero:
2025-05-23 16:28:14
393
vimto380
Vimto! :
WHEN YOU WAKE UP NEXT TO HIM~
2025-05-21 15:29:23
79
mclovin77791
el chiapaneco 😼 :
[sticker]
2025-05-24 10:31:48
51
cgrttsftrsx_l
Lou 😾 :
HEY NANA
2025-05-22 17:44:56
127
ricardo.ywuw
️ :
Я люблю эту песню :3
2025-05-17 23:37:55
17
zib_zib_x3
°☆Zip☆° :
I'm gonna play this on my friend's wedding.
2025-05-24 04:49:23
409
7pinkcottoncandy
Pinkie🍰✰ ིྀ˚˙ :
"Si fueras hombre, serias el amor de mi vida" - La chica que me gustaba
2025-07-23 22:20:51
16
mimishka020
хісторія :
“To my dear historia”
2025-05-12 18:56:00
439
i_love_women75
Ella😽 (PierceTheVeil version) :
My fav wlw ship comes to mind.
2025-07-28 09:47:27
0
chwrrypie.___10
[ ~🌸𝚌𝚑𝚠𝚛𝚛𝚢_𝚙𝚒𝟹🌸~ ] :
Do you believe in god? Once a upon a time, mankind believed in god and had religions. They believed that things cannot be solved by human strength are the will of god, believed that the entire universe revolved around the earth though that place that connected with the sky which they could not dare to reach was the place where god lives... From that moment humanity left the universe, we all forgot about god. But... if belief in god was human, if all I could do as a human is to believe... My god, my universe.
2025-05-26 06:24:32
69
taylorfqn
midnight✨ :
I'm addicted to this song
2025-05-20 04:37:57
229
itzz_y0urlilli
drycum :
am I..cute?
2025-05-23 14:03:18
3
abril._.004
Abril.004 :
Mi mete reproduce "Megamente y el emo" junto con "Bluey y Thomas el tren"
2025-05-21 18:37:02
417
sun.lixie_
𝒩oah ! ✧🍮 :
LA CANCIÓN DE HIMIKO HACÍA OCHAKO.
2025-05-20 18:57:34
133
burromuertobrothers
.grace332 ✴️❇️ :
"Ochaco-chan? am I, cute..?"
2025-05-22 15:17:59
78
To see more videos from user @crzwy, please go to the Tikwm homepage.

Other Videos

Aceasta presupunea participarea la o serie de acțiuni colective în cadrul cărora să dea declarații prin care să-și renege convingerile politice anterioare și cele religioase, recunoscând în același timp supremația ideologiei comuniste la care trebuia să-și declare adeziunea. Aiud. “Domnilor, ați învins!” O fotografie din arhivele Securității prezintă un grup de ofiţeri din conducerea Penitenciarului Aiud, pozând triumfători, cu țigările în mâini, în faţa unei uriaşe lozinci arborate în timpul reeducării desfășurate în această închisoare între 1962 și 1964: „Legionarismul s-a născut în închisoare, / Din ură, sânge şi crimă. / Legionarismul a murit pentru totdeauna, / Aici, în Aiud, prin reeducare”Celor care au trăit ca deţinuţi politici în Aiudul acelor ani, amintirea acelei inscripții le trezește spaime rămase îngropate în subconștient. Reeducarea a fost o luptă inegală, în care călăii au folosit cele mai perfide mijloace, încercând să folosească orice slăbiciune, orice punct vulnerabil și orice spaimă, pentru a înșela vigilența și pentru a obține capitularea morală a victimelor aflate la discreția lor. În mai bine de doi ani, cât a durat diabolicul experiment al reeducării de la Aiud, foarte mulţi au căzut, rând pe rând, sub presiunea, şantajul şi condiţiile de exterminare utilizate de comunişti. Alții au rezistat, sancționați în terifiantul izolator numit Zarka, un veritabil spațiu de exterminare, în condiții limită de supraviețuire. Iar dintre aceștia, mulți au murit, din lipsa asistenței medicale, a foamei și frigului. Presat de Occident să elibereze toţi deţinuţii politici, regimul comunist din România era nevoit să dea drumul și acestor ultimi rezistenţi asediaţi în citadela intimă a sufletelor lor. Lipsiți de orice legătură cu lumea de dincolo de sârmele ghimpate, deținuții politici nu avuseseră de unde să evoluțiile internaționale favorabile lor. Torționarii le-au pus înainte fie posibilitatea eliberării și întoarcerii la familiile lor, desigur, în schimbul apostaziei, fie perspectiva putrezirii între zidurile Aiudului. Nici unul dintre ei nu știa că eliberarea avea să vină oricum. Și a urmat o moară a dracilor, care a măcinat și a cernut, timp de mai bine de doi ani. Savantul George Manu și scriitorul Constantin Gane sunt doar două dintre personalitățile culturii românești care, asemenea multor altora, au rămas „sub zidurile Troiei”. Şi totuşi, la 1 august 1964, atunci când ultimii rezistenţi, slabi, palizi, subnutriți sau devorați de tuberculoză ori reumatism, au părăsit penitenciarul rămas gol, clătinându-se pe picioare și sprijinindu-se unii pe alții, diabolicul colonel Crăciun, cel care coordonase teribilul experiment sufletesc de la Aiud, a găsit puterea să le spună: „Domnilor, aţi învins!” Între aceste cîteva sute de rezistenți se număra și părintele Arsenie Papacioc. Ei refuzaseră constant să participe la mascarada cluburilor de reeducare, să citească ziare și cărți comuniste, să-și renege în scris sau oral convingerile. Unii dintre ei refuzau până și semnarea acelor declarații prin care orice deținut politic eliberat se angaja să nu spună nimănui ce a trăit și a văzut în universul concentraționar comunist, afirmând în declarațiile lor Ion Mihalache. Ucis pentru a nu fi eliberat Lider al Partidului Național Țărănesc alături de Iuliu Maniu, Ion Mihalache se afla în închisoare din 1947, când comuniștii arestaseră întreaga conducere a PNȚ, în urma diversiunii de la Tămădău. În 1963, când se pregătea intens punerea în libertate a deținuților politici, Maniu era mort de mult timp. Practic, Ion Mihalache era unul dintre cei mai reprezentativi lideri politici ai opoziției anticomuniste. Deținut în cumplita „închisoare a tăcerii”, cum era cunoscut penitenciarul Râmnicul Sărat, la începutul anului 1963 Ion Mihalache a cunoscut o bruscă înrăutățire a regimului de detenție și așa deosebit de dur. Lipsit de orice asistență medicală, deși era grav bolnav, supus înfometării și violențelor sistematice, el a murit în februarie 1963.
Aceasta presupunea participarea la o serie de acțiuni colective în cadrul cărora să dea declarații prin care să-și renege convingerile politice anterioare și cele religioase, recunoscând în același timp supremația ideologiei comuniste la care trebuia să-și declare adeziunea. Aiud. “Domnilor, ați învins!” O fotografie din arhivele Securității prezintă un grup de ofiţeri din conducerea Penitenciarului Aiud, pozând triumfători, cu țigările în mâini, în faţa unei uriaşe lozinci arborate în timpul reeducării desfășurate în această închisoare între 1962 și 1964: „Legionarismul s-a născut în închisoare, / Din ură, sânge şi crimă. / Legionarismul a murit pentru totdeauna, / Aici, în Aiud, prin reeducare”Celor care au trăit ca deţinuţi politici în Aiudul acelor ani, amintirea acelei inscripții le trezește spaime rămase îngropate în subconștient. Reeducarea a fost o luptă inegală, în care călăii au folosit cele mai perfide mijloace, încercând să folosească orice slăbiciune, orice punct vulnerabil și orice spaimă, pentru a înșela vigilența și pentru a obține capitularea morală a victimelor aflate la discreția lor. În mai bine de doi ani, cât a durat diabolicul experiment al reeducării de la Aiud, foarte mulţi au căzut, rând pe rând, sub presiunea, şantajul şi condiţiile de exterminare utilizate de comunişti. Alții au rezistat, sancționați în terifiantul izolator numit Zarka, un veritabil spațiu de exterminare, în condiții limită de supraviețuire. Iar dintre aceștia, mulți au murit, din lipsa asistenței medicale, a foamei și frigului. Presat de Occident să elibereze toţi deţinuţii politici, regimul comunist din România era nevoit să dea drumul și acestor ultimi rezistenţi asediaţi în citadela intimă a sufletelor lor. Lipsiți de orice legătură cu lumea de dincolo de sârmele ghimpate, deținuții politici nu avuseseră de unde să evoluțiile internaționale favorabile lor. Torționarii le-au pus înainte fie posibilitatea eliberării și întoarcerii la familiile lor, desigur, în schimbul apostaziei, fie perspectiva putrezirii între zidurile Aiudului. Nici unul dintre ei nu știa că eliberarea avea să vină oricum. Și a urmat o moară a dracilor, care a măcinat și a cernut, timp de mai bine de doi ani. Savantul George Manu și scriitorul Constantin Gane sunt doar două dintre personalitățile culturii românești care, asemenea multor altora, au rămas „sub zidurile Troiei”. Şi totuşi, la 1 august 1964, atunci când ultimii rezistenţi, slabi, palizi, subnutriți sau devorați de tuberculoză ori reumatism, au părăsit penitenciarul rămas gol, clătinându-se pe picioare și sprijinindu-se unii pe alții, diabolicul colonel Crăciun, cel care coordonase teribilul experiment sufletesc de la Aiud, a găsit puterea să le spună: „Domnilor, aţi învins!” Între aceste cîteva sute de rezistenți se număra și părintele Arsenie Papacioc. Ei refuzaseră constant să participe la mascarada cluburilor de reeducare, să citească ziare și cărți comuniste, să-și renege în scris sau oral convingerile. Unii dintre ei refuzau până și semnarea acelor declarații prin care orice deținut politic eliberat se angaja să nu spună nimănui ce a trăit și a văzut în universul concentraționar comunist, afirmând în declarațiile lor Ion Mihalache. Ucis pentru a nu fi eliberat Lider al Partidului Național Țărănesc alături de Iuliu Maniu, Ion Mihalache se afla în închisoare din 1947, când comuniștii arestaseră întreaga conducere a PNȚ, în urma diversiunii de la Tămădău. În 1963, când se pregătea intens punerea în libertate a deținuților politici, Maniu era mort de mult timp. Practic, Ion Mihalache era unul dintre cei mai reprezentativi lideri politici ai opoziției anticomuniste. Deținut în cumplita „închisoare a tăcerii”, cum era cunoscut penitenciarul Râmnicul Sărat, la începutul anului 1963 Ion Mihalache a cunoscut o bruscă înrăutățire a regimului de detenție și așa deosebit de dur. Lipsit de orice asistență medicală, deși era grav bolnav, supus înfometării și violențelor sistematice, el a murit în februarie 1963.

About