@riskaaa_1303:

riskaaa_1303
riskaaa_1303
Open In TikTok:
Region: ID
Friday 27 June 2025 12:07:51 GMT
2359
320
13
9

Music

Download

Comments

juniadi175
Penggemar @01 :
💃💃serrrr
2025-06-28 13:21:03
0
masduwi812
Dwi agus :
hdr
2025-06-28 12:29:06
0
xr2159
xr2159 :
Waduhhh
2025-06-28 13:31:15
0
jaka123jak
jaka1197 :
terus itu d mna ka
2025-06-30 14:55:03
0
celekkklahh
mamm :
serrrr
2025-06-28 13:06:32
0
pawiet51
@pawiet5st :
😳😳😳
2025-06-28 11:54:18
0
glsiaptempur
mas nanang :
😂😂😂
2025-06-28 11:31:52
0
satria_ndugal
𝕊𝕒𝕥𝕣𝕚𝕒 ℕ𝕕𝕦𝕘𝕒𝕝🚀 :
🙂
2025-06-28 10:20:39
0
aditianugraha299
Aditia Nugraha Saputra :
kakakku yang paling cantik follback dong kak 🥹🥹 plis 🥹 plis 🥺
2025-06-28 14:58:15
0
jaka123jak
jaka1197 :
lc ya ka
2025-06-29 16:44:48
0
falentyo16
falentyo :
culik aku dong tan🗿😭
2025-07-01 12:25:19
0
jaka123jak
jaka1197 :
nama IG nya apa ka
2025-06-30 14:56:03
0
To see more videos from user @riskaaa_1303, please go to the Tikwm homepage.

Other Videos

🎻 Tomaso Albinoni – Eleganța durerii tăcute „Adagio nu e o piesă. E un suflet care încă plânge.” Într-un oraș în care canalele cântă și zidurile păstrează secretele trecutului, când Veneția vibra în lumina verii, la data de 8 iunie 1671, s-a născut un copil care avea să traducă durerea în muzică. Numele lui era Tomaso Giovanni Albinoni. Tatăl său, Antonio, era un prosper negustor de hârtie, provenit dintr-o familie înstărită, lucru care i-a oferit lui Tomaso libertatea rară, la acea vreme, de a nu depinde de o funcție la curte sau biserică pentru a-și face auzită muzica.  A studiat vioara și canto încă din adolescență, dar nu a vrut niciodată să fie un simplu virtuoz. Muzica lui trebuia să spună ceva… ceva ce nu se putea rosti. În 1694, și-a făcut debutul cu lucrarea „Opus 1”, pe care a dedicat-o cardinalului Pietro Ottoboni, protector al artelor și urmaș al Papei Alexandru al VIII-lea. Doi ani mai târziu, Ducele de Mantua l-a angajat ca violonist și i-a inspirat creația unui nou ciclu instrumental, „Opus 2”. Curând, Albinoni devine un nume iubit în Italia, Germania și Franța, cunoscut pentru sonatele, simfoniile și în special concertele pentru oboi, instrument pe care l-a transformat în vocea durerii și a visării. În 1705, s-a căsătorit cu Margherita Rimondi, o soprană venețiană. Au avut șase copii, iar familia i-a fost refugiu și inspirație.  Deși viața lor părea să curgă liniștit, destinul i-a pregătit o grea încercare.  În 1721, Margherita a încetat din viață la 37 de ani, lăsându-l pe Tomaso să trăiască aproape trei decenii în singurătate. Această pierdere profundă a lăsat o amprentă adâncă în muzica lui, conturând acea melancolie delicată și dureroasă care răzbate în multe dintre compozițiile sale. A compus peste 50 de opere lirice, dar nu a urmat calea celor care căutau gloria scenei.  El a ales discreția și libertatea, refuzând să se subordoneze vreunei instituții.  Această libertate avea un preț: posteritatea l-a uitat, dar el a câștigat ceva mai rar, autenticitatea. Johann Sebastian Bach, impresionat de armoniile sale, a scris fugile pe teme de Albinoni și le-a folosit în lecțiile sale de compoziție. A fost o confirmare subtilă, dar profundă, că în spatele eleganței venețiene se ascundea un arhitect al sensibilității. Însă, destinul avea să-i joace o ultimă carte crudă… La sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, bombardamentele aliate au distrus Biblioteca de Stat din Dresda, unde se aflau manuscrisele lui Albinoni. Marea parte a operei sale s-a pierdut printre moloz și cenușă. Un secol de creație s-a stins în câteva ore. Dar, din ruinele acelei biblioteci, un fragment al părții lente a unei sonate a fost descoperit. Muzicologul Remo Giazotto a reconstituit, pornind de la acel fir de sunet, ceea ce avea să devină una dintre cele mai înduioșătoare compoziții din toate timpurile: „Adagio în sol minor”. Această lucrare, plină de melancolie și sobrietate, nu este doar o piesă muzicală, ci o meditație sonoră despre pierdere, iubire, memorie și resemnare. Cu fiecare notă, pare că Albinoni — sau spiritul său — plânge pentru tot ce a fost distrus. Adagio nu a fost compus pentru scenă, ci pentru tăcerea din noi. Unii spun că nu este 100% autentic Albinoni. Dar ce e autentic în durere? Cine poate spune unde începe tăcerea unui om și unde se termină strigătul altuia? „Adagio” este semnul că ceva a supraviețuit, chiar dacă trupul muzicii a fost ars. Tomaso Albinoni s-a stins în tăcere, pe 17 ianuarie 1751, în același oraș care i-a auzit prima notă: Veneția. Nu a lăsat în urmă un tron sau un imperiu, dar a lăsat un suflet muzical care încă trăiește, prin acea lucrare ce pare scrisă nu pe hârtie, ci în lacrimă. Adagio nu este o simplă compoziție. Este răspunsul pe care un om al tăcerii l-a dat durerii. Este vocea pe care o auzi când te rogi în gând, când pierzi ceva drag sau când taci în fața frumuseții. #fyp #classicalmusic #hauser #albinoni #adagio #hausercello #music #viral #foryuu  #violin #adagioingminor #muzicapentrusuflet #art
🎻 Tomaso Albinoni – Eleganța durerii tăcute „Adagio nu e o piesă. E un suflet care încă plânge.” Într-un oraș în care canalele cântă și zidurile păstrează secretele trecutului, când Veneția vibra în lumina verii, la data de 8 iunie 1671, s-a născut un copil care avea să traducă durerea în muzică. Numele lui era Tomaso Giovanni Albinoni. Tatăl său, Antonio, era un prosper negustor de hârtie, provenit dintr-o familie înstărită, lucru care i-a oferit lui Tomaso libertatea rară, la acea vreme, de a nu depinde de o funcție la curte sau biserică pentru a-și face auzită muzica. A studiat vioara și canto încă din adolescență, dar nu a vrut niciodată să fie un simplu virtuoz. Muzica lui trebuia să spună ceva… ceva ce nu se putea rosti. În 1694, și-a făcut debutul cu lucrarea „Opus 1”, pe care a dedicat-o cardinalului Pietro Ottoboni, protector al artelor și urmaș al Papei Alexandru al VIII-lea. Doi ani mai târziu, Ducele de Mantua l-a angajat ca violonist și i-a inspirat creația unui nou ciclu instrumental, „Opus 2”. Curând, Albinoni devine un nume iubit în Italia, Germania și Franța, cunoscut pentru sonatele, simfoniile și în special concertele pentru oboi, instrument pe care l-a transformat în vocea durerii și a visării. În 1705, s-a căsătorit cu Margherita Rimondi, o soprană venețiană. Au avut șase copii, iar familia i-a fost refugiu și inspirație. Deși viața lor părea să curgă liniștit, destinul i-a pregătit o grea încercare. În 1721, Margherita a încetat din viață la 37 de ani, lăsându-l pe Tomaso să trăiască aproape trei decenii în singurătate. Această pierdere profundă a lăsat o amprentă adâncă în muzica lui, conturând acea melancolie delicată și dureroasă care răzbate în multe dintre compozițiile sale. A compus peste 50 de opere lirice, dar nu a urmat calea celor care căutau gloria scenei. El a ales discreția și libertatea, refuzând să se subordoneze vreunei instituții. Această libertate avea un preț: posteritatea l-a uitat, dar el a câștigat ceva mai rar, autenticitatea. Johann Sebastian Bach, impresionat de armoniile sale, a scris fugile pe teme de Albinoni și le-a folosit în lecțiile sale de compoziție. A fost o confirmare subtilă, dar profundă, că în spatele eleganței venețiene se ascundea un arhitect al sensibilității. Însă, destinul avea să-i joace o ultimă carte crudă… La sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, bombardamentele aliate au distrus Biblioteca de Stat din Dresda, unde se aflau manuscrisele lui Albinoni. Marea parte a operei sale s-a pierdut printre moloz și cenușă. Un secol de creație s-a stins în câteva ore. Dar, din ruinele acelei biblioteci, un fragment al părții lente a unei sonate a fost descoperit. Muzicologul Remo Giazotto a reconstituit, pornind de la acel fir de sunet, ceea ce avea să devină una dintre cele mai înduioșătoare compoziții din toate timpurile: „Adagio în sol minor”. Această lucrare, plină de melancolie și sobrietate, nu este doar o piesă muzicală, ci o meditație sonoră despre pierdere, iubire, memorie și resemnare. Cu fiecare notă, pare că Albinoni — sau spiritul său — plânge pentru tot ce a fost distrus. Adagio nu a fost compus pentru scenă, ci pentru tăcerea din noi. Unii spun că nu este 100% autentic Albinoni. Dar ce e autentic în durere? Cine poate spune unde începe tăcerea unui om și unde se termină strigătul altuia? „Adagio” este semnul că ceva a supraviețuit, chiar dacă trupul muzicii a fost ars. Tomaso Albinoni s-a stins în tăcere, pe 17 ianuarie 1751, în același oraș care i-a auzit prima notă: Veneția. Nu a lăsat în urmă un tron sau un imperiu, dar a lăsat un suflet muzical care încă trăiește, prin acea lucrare ce pare scrisă nu pe hârtie, ci în lacrimă. Adagio nu este o simplă compoziție. Este răspunsul pe care un om al tăcerii l-a dat durerii. Este vocea pe care o auzi când te rogi în gând, când pierzi ceva drag sau când taci în fața frumuseții. #fyp #classicalmusic #hauser #albinoni #adagio #hausercello #music #viral #foryuu #violin #adagioingminor #muzicapentrusuflet #art

About