@davinaa.fanss: Davina udh pake Wispie gini masih ga di angkat nih telfon nya? @Davina Karamoy #fyp #davinakaramoy #kemejawispie #cewewispie #masukberanda

Baby D ⚘.ᥫ᭡⋆˚✿˖°
Baby D ⚘.ᥫ᭡⋆˚✿˖°
Open In TikTok:
Region: ID
Saturday 01 November 2025 14:47:51 GMT
6533
249
7
98

Music

Download

Comments

neng.jamilah8
neng jamilah :
🥰🥰
2025-11-01 15:48:14
0
kenzz_editss
DECUL NYA SERA :
@Davina Karamoy
2025-11-01 15:28:33
0
gde.dipayana
Gde Dipayana :
🥰🥰🥰
2025-11-01 15:08:27
0
muhammad.yunus9578
PaPah DuDah🧔 :
🤠😜🥰🥰
2025-11-01 15:00:25
0
latteart18
Latte Boy :
🥰
2025-11-01 14:57:12
0
latternul2g
4u :
😍😍
2025-11-01 14:55:51
1
cherrycola673
cherrycola :
😍
2025-11-01 14:58:01
0
To see more videos from user @davinaa.fanss, please go to the Tikwm homepage.

Other Videos

Sf. Ap. Apelie, Stahie, Amplie, Urban, Aristobul și Narcis; Sf. Muc. Epimah Cei șase Sfinți Apostoli sunt menționați în Sfânta Scriptură pentru prima dată, lucrând împreună cu Sfântul Apostol Pavel, l-a întemeierea Bisericii din Roma (Romani 16, 8-11). Sfinții Apostoli Apelie, Stahie, Amplie, Urban, Aristobul și Narcis sunt menționați și în Sfânta Tradiție, ca făcând parte din cei 70 de apostoli ai Domnului,  pomeniți de Luca în Evanghelia sa. Tot din Sfânta Tradiție, cunoaștem și câteva detalii de locul unde au participat fiecare la lucrarea Mântuirii în Hristos. Stahie a fost așezat episcop în Bizanț de însuși Sfântul Apostol Andrei, și a zidit la Arghiropol împreună cu dânsul o biserică. După încă 16 ani de slujire, a plecat cu pace la Domnul. Amplie și Urban au fost puși episcopi tot de Sfântul Andrei. Amplie la Diospolis, iar Urban în Macedonia. Amândoi au primit cunună de martir, încredințându-și sufletele în mâinile Domnului. Narcis a fost pus episcop în Atena de Sfântul Filip, iar pentru vestirea adevărului, a primit și el cununa muceniciei. Apelie a primit episcopia din Iraclia, unde a păstorit vreme îndelungată. Cuvântul său a fost ascultat și a fost deosebit de apreciat de mulți, și L-au primit în inimile lor pe Hristos. Episcopia Britaniei a revenit lui Aristobul, care a avut o misiune grea printre barbari. Rolul apostolilor a fost unul de continuitate a lucrării lui Hristos, iar misiunea lor a fost deosebit de dificilă. Majoritatea popoarelor se închinau la idoli, iar proclamarea adevărului a însemnat pentru mulți, moarte martirică.  Sfântul Mucenic Epimah era din Egipt şi născut din părinţi creştini. Încă din tinereţe L-a iubit pe Dumnezeu, şi Lui Unuia voind să-I slujească, s-a dus în pustie şi a petrecut multă vreme în muntele Pilusiului. După ani îndelungaţi în pustie, a auzit că în Alexandria creştinii sunt chinuiţi de păgâni şi că, temându-se de chinurile cele cumplite, unii fug prin munţi şi se ascund prin pustietăţi, iar alţii cad din credinţă. De aceea, aprinzându-se de râvnă dumnezeiască, a lăsat pustia şi s-a dus în Alexandria, vrând să pătimească până la sânge pentru mărturisirea lui Hristos. Văzând în cetate fărădelegea păgânilor închinători la idoli şi că diavoleasca păgânătate s-a înmulţit foarte mult, iar cinstea lui Hristos s-a împuţinat şi sfinţenia Domnului s-a necinstit cu jertfe, a intrat în capiştea idolească cu îndrăzneală, înaintea tuturor, şi în vremea unei sărbători păgâne și a răsturnat jertfele lor, iar pe idoli i-a trântit la pământ şi i-a sfărâmat. Pentru aceasta a fost prins şi a fost dus la ighemonul Apelian. Acolo, văzând pe ighemon şezând la judecată şi chinuindu-i pe creştini, cu inima bărbătească s-a pornit asupra lui, vrând să-l ucidă. Şi l-ar fi ucis de nu ar fi fost oprit de cei ce stăteau înaintea lui. Ighemonul a poruncit să fie aruncat în temniţă până ce va hotărî cu ce fel de chinuri să-l piardă. În temniţă erau o mulţime de credincioşi închişi pentru mărturisirea lui Hristos, pe care Epimah plin de Duh Sfânt îi întărea spre chinuri. Apoi l-au scos la chinuri şi pe Sfântul Epimah, nu numai pentru că crede în Hristos, ci şi pentru că a făcut din praznicul lor tulburare şi mai cu seamă pentru că a îndrăznit să se ridice asupra ighemonului, ca să-l ucidă. Mai întâi l-au spânzurat şi l-au strujit cu bare de fier, apoi l-au bătut cu pietre, sfărâmându-i oasele. După aceea i-au tăiat capul şi astfel şi-a dat sfântul lui suflet în mâinile Domnului, pentru Care a pătimit.
Sf. Ap. Apelie, Stahie, Amplie, Urban, Aristobul și Narcis; Sf. Muc. Epimah Cei șase Sfinți Apostoli sunt menționați în Sfânta Scriptură pentru prima dată, lucrând împreună cu Sfântul Apostol Pavel, l-a întemeierea Bisericii din Roma (Romani 16, 8-11). Sfinții Apostoli Apelie, Stahie, Amplie, Urban, Aristobul și Narcis sunt menționați și în Sfânta Tradiție, ca făcând parte din cei 70 de apostoli ai Domnului,  pomeniți de Luca în Evanghelia sa. Tot din Sfânta Tradiție, cunoaștem și câteva detalii de locul unde au participat fiecare la lucrarea Mântuirii în Hristos. Stahie a fost așezat episcop în Bizanț de însuși Sfântul Apostol Andrei, și a zidit la Arghiropol împreună cu dânsul o biserică. După încă 16 ani de slujire, a plecat cu pace la Domnul. Amplie și Urban au fost puși episcopi tot de Sfântul Andrei. Amplie la Diospolis, iar Urban în Macedonia. Amândoi au primit cunună de martir, încredințându-și sufletele în mâinile Domnului. Narcis a fost pus episcop în Atena de Sfântul Filip, iar pentru vestirea adevărului, a primit și el cununa muceniciei. Apelie a primit episcopia din Iraclia, unde a păstorit vreme îndelungată. Cuvântul său a fost ascultat și a fost deosebit de apreciat de mulți, și L-au primit în inimile lor pe Hristos. Episcopia Britaniei a revenit lui Aristobul, care a avut o misiune grea printre barbari. Rolul apostolilor a fost unul de continuitate a lucrării lui Hristos, iar misiunea lor a fost deosebit de dificilă. Majoritatea popoarelor se închinau la idoli, iar proclamarea adevărului a însemnat pentru mulți, moarte martirică. Sfântul Mucenic Epimah era din Egipt şi născut din părinţi creştini. Încă din tinereţe L-a iubit pe Dumnezeu, şi Lui Unuia voind să-I slujească, s-a dus în pustie şi a petrecut multă vreme în muntele Pilusiului. După ani îndelungaţi în pustie, a auzit că în Alexandria creştinii sunt chinuiţi de păgâni şi că, temându-se de chinurile cele cumplite, unii fug prin munţi şi se ascund prin pustietăţi, iar alţii cad din credinţă. De aceea, aprinzându-se de râvnă dumnezeiască, a lăsat pustia şi s-a dus în Alexandria, vrând să pătimească până la sânge pentru mărturisirea lui Hristos. Văzând în cetate fărădelegea păgânilor închinători la idoli şi că diavoleasca păgânătate s-a înmulţit foarte mult, iar cinstea lui Hristos s-a împuţinat şi sfinţenia Domnului s-a necinstit cu jertfe, a intrat în capiştea idolească cu îndrăzneală, înaintea tuturor, şi în vremea unei sărbători păgâne și a răsturnat jertfele lor, iar pe idoli i-a trântit la pământ şi i-a sfărâmat. Pentru aceasta a fost prins şi a fost dus la ighemonul Apelian. Acolo, văzând pe ighemon şezând la judecată şi chinuindu-i pe creştini, cu inima bărbătească s-a pornit asupra lui, vrând să-l ucidă. Şi l-ar fi ucis de nu ar fi fost oprit de cei ce stăteau înaintea lui. Ighemonul a poruncit să fie aruncat în temniţă până ce va hotărî cu ce fel de chinuri să-l piardă. În temniţă erau o mulţime de credincioşi închişi pentru mărturisirea lui Hristos, pe care Epimah plin de Duh Sfânt îi întărea spre chinuri. Apoi l-au scos la chinuri şi pe Sfântul Epimah, nu numai pentru că crede în Hristos, ci şi pentru că a făcut din praznicul lor tulburare şi mai cu seamă pentru că a îndrăznit să se ridice asupra ighemonului, ca să-l ucidă. Mai întâi l-au spânzurat şi l-au strujit cu bare de fier, apoi l-au bătut cu pietre, sfărâmându-i oasele. După aceea i-au tăiat capul şi astfel şi-a dat sfântul lui suflet în mâinile Domnului, pentru Care a pătimit.

About