@quietchampionpl: #relacje #psychologiazwiązków #męskość #kobieta #quietchampion

quietchampionpl

Open In TikTok:

Region: DE

Sunday 12 October 2025 06:39:13 GMT

18333

565

47

269

Music

Download

No Watermark .mp4 (19.42MB) No Watermark(HD) .mp4 (12.14MB) Watermark .mp4 (19.42MB) Music .mp3

Comments

Aneta Baran966 :

a często twierdzą tak Ci którzy zawiedli zaufanie..a może kontrola bierze się niekiedy właśnie z tego?

2025-10-13 19:10:23

1

Sebus :

Prawda Boli fajnie ze sa kobiety ktore maja odwage mowic jak wygladaja naprwde zwiazki.

2025-10-12 17:24:33

3

user34738032533555 :

Sounds like truth

2025-10-13 09:06:44

1

Marek :

jak zawsze w punkt ...

2025-10-12 10:31:49

9

Lipizaner :

Tak masz racja .

2025-10-12 16:27:23

2

przemeknowosad151 :

Prawda

2025-10-12 09:58:14

1

Łukasz1910 :

w punkt 👌

2025-10-12 09:08:20

2

grzegorzsuplicki :

szczera prawda pozdrawiam autora

2025-10-13 20:03:38

0

Paweł Stępień56 :

i zawsze tak będzie.

2025-10-14 17:13:04

0

user57224477447990 :

milosci juz dzisiaj nie ma tylko sie liczy praca i stanowisko

2025-10-15 03:11:20

0

Marcin :

dziękuję 😁

2025-10-12 23:04:57

0

blaszkab :

Bo są beznadziejne i szkoda mi czasu na te sezony.

2025-10-12 11:54:57

1

Paweł Stępień56 :

to jest punkt

2025-10-14 17:12:28

0

Bohun :

👍🍀♥

2025-10-12 12:31:37

1

drążekkw :

🤩🤩🤩

2025-10-12 11:18:56

1

Qojciech :

👍👍👍

2025-10-12 08:18:27

1

Pompo Lini :

👏👏👏

2025-10-12 07:33:20

1

Arcibald 13 :

👌🥰✌

2025-10-16 22:51:30

0

mattia#56 :

💯💯💯

2025-10-15 05:52:45

0

Joe120376 :

👍👍👍

2025-10-14 09:16:16

0

Kamyk2525 :

💪👌

2025-10-13 09:45:19

0

Andrzej Oszczyna :

👍👍👍

2025-10-12 15:02:18

0

user7503264761285 :

Bo podstawą miłości i zaufania jest kontrola 😂

2025-10-12 07:28:43

1

olcia :

kontrola zaczyna się tam gdzie zawiedziiono zaufanie, tam gdzie pokazano brak lojalności i pojawiły się zdrady. kontrola zaczyna się tam gdzie jeszcze jest walka o miłość po tym wszystkim....

2025-10-17 03:39:45

0

To see more videos from user @quietchampionpl, please go to the Tikwm homepage.

Other Videos

#contenido #ñay #mujeres #nike

#contenido #ñay #mujeres #nike

"Spotify Playlist in my bio" Doors light funk🎵 #song #trend

#إكسبلوور

#إكسبلوور

Dmitri Șostakovich a fost un compozitor, pianist și profesor rus, considerat unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului al XX-lea. A fost un copil firav, cu ochi mari și triști, născut într-un imperiu pe cale să dispară — 25 septembrie 1906, Sankt Petersburg. Dmitri Dimitrievici Șostakovici a fost un copil-minune ca pianist și compozitor, talentul său devenind evident după ce a început să ia lecții de pian de la mama sa la vârsta de nouă ani. În câteva ocazii a demonstrat o abilitate remarcabilă de a ține minte tot ceea ce mama sa a interpretat la lecția precedentă și interpreta altă muzică decât cea aflată pe partitura din fața sa. La 9 ani, compunea. La 13, studia la Conservator. La 19, lumea îi vorbea pe nume. Dar nimeni n-a știut vreodată ce era în el. Viața lui a fost o tăcere sfâșiată de sunet. A compus cu frică, cu durere, cu furie. A scris în nopți în care valiza era pregătită la ușă, pentru când aveau să vină după el. A trăit între aplauze și spaime, între geniu și vină. Dar acolo, în miezul acestei tornade, era ea: Nina. Nina Varzar. Femeie de știință, fiziciană, lucidă, directă. Când el tăcea, ea înfrunta. Când el se pierdea, ea îl ținea viu. Când s-au cunoscut, Dmitri era deja celebru, dar în fața ei devenea un copil stângaci. Relația lor a fost o simfonie a contrastelor: iubire și certuri, pasiune și distanțe. S-au căsătorit în 1932, s-au despărțit, s-au regăsit. Iubirea lor nu era liniară. Totul era neclar, dar real. Nimeni nu l-a atins mai profund decât ea. Când Nina a murit, în 1954, el nu a scos un cuvânt. Dar a scris. Cvartetul de coarde nr. 7 e cel mai scurt, dar poate cel mai sincer lucru pe care l-a creat vreodată. Și parcă în cele 13 minute ale sale pulsează inima unui om care nu mai găsește cuvintele. Fiecare notă e o lacrimă nerostită. După moartea ei, Dmitri nu a mai fost același. Un adio nerostit. Un doliu în surdină. S-a recăsătorit, dar în muzica lui Nina a rămas vie. A fost, poate, singura femeie pe care a iubit-o cu toată durerea unui om care nu știa să se exprime decât în sunet. Mai târziu, într-unul din rarele sale momente de sinceritate, a spus: „Nu am știut niciodată cum se iubește. Dar știu cum se pierde.” A continuat să scrie. În Simfonia a 5-a, triumful e o mască. În a 8-a, își scrie inițialele ca o încercare de a nu se șterge pe sine. În Simfonia a 15-a, moartea dansează cu ironia într-un vals absurd. Și apoi, „Waltz No. 2”. Compus prin 1938, într-o epocă în care viața lui părea încă întreagă. O melodie care zâmbește trist. Sub pașii dansului, se simte o melancolie tăcută. E Nina acolo. E dorul. E el, pierdut în amintire. Poate că nu i-a spus niciodată „te iubesc”... dar a compus pentru ea un dans care nu se uită. Pentru public, era un titan. În intimitate, era un bărbat sfâșiat. Fragil. Plin de vinovăție. Bântuit de tăceri. N-a putut niciodată să se desprindă de ceea ce a pierdut. A trăit încă 21 de ani fără Nina. Suficient cât să simtă că viața nu mai are glasul ei. A fost un om care a iubit cu teamă, a scris cu sinceritate și a tăcut cu disperare. A pierdut prieteni, și-a îngropat iubirea, dar n-a încetat niciodată să cânte. Pentru că, în tăcerea lui, se auzea o lume întreagă. Și, poate, tocmai de aceea... muzica lui doare. Dar e o durere care vindecă. Dmitri Șostakovici s-a stins pe 9 august 1975, în tăcere, la fel cum trăise. În muzica lui, ea trăiește. Și când asculți atent, între note, între pauze… Nina încă îl ține de mână. „Dacă mi-ar tăia ambele mâini, aș compune muzică ținând stiloul cu dinții.” Nu era doar un compozitor. Era un supraviețuitor. Pentru el, muzica era o formă de respirație. Când i-au luat libertatea — prin tăceri și frici — a continuat să scrie. Când iubirea a plecat și tăcerea a durut mai tare decât frica — a compus. A tăcea pentru Șostakovici era echivalentul morții. Iar sunetul… era tot ce-l mai ținea viu. #fyp #dmitrishostakovich #waltzno2 #foryuu #viral

Dmitri Șostakovich a fost un compozitor, pianist și profesor rus, considerat unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului al XX-lea. A fost un copil firav, cu ochi mari și triști, născut într-un imperiu pe cale să dispară — 25 septembrie 1906, Sankt Petersburg. Dmitri Dimitrievici Șostakovici a fost un copil-minune ca pianist și compozitor, talentul său devenind evident după ce a început să ia lecții de pian de la mama sa la vârsta de nouă ani. În câteva ocazii a demonstrat o abilitate remarcabilă de a ține minte tot ceea ce mama sa a interpretat la lecția precedentă și interpreta altă muzică decât cea aflată pe partitura din fața sa. La 9 ani, compunea. La 13, studia la Conservator. La 19, lumea îi vorbea pe nume. Dar nimeni n-a știut vreodată ce era în el. Viața lui a fost o tăcere sfâșiată de sunet. A compus cu frică, cu durere, cu furie. A scris în nopți în care valiza era pregătită la ușă, pentru când aveau să vină după el. A trăit între aplauze și spaime, între geniu și vină. Dar acolo, în miezul acestei tornade, era ea: Nina. Nina Varzar. Femeie de știință, fiziciană, lucidă, directă. Când el tăcea, ea înfrunta. Când el se pierdea, ea îl ținea viu. Când s-au cunoscut, Dmitri era deja celebru, dar în fața ei devenea un copil stângaci. Relația lor a fost o simfonie a contrastelor: iubire și certuri, pasiune și distanțe. S-au căsătorit în 1932, s-au despărțit, s-au regăsit. Iubirea lor nu era liniară. Totul era neclar, dar real. Nimeni nu l-a atins mai profund decât ea. Când Nina a murit, în 1954, el nu a scos un cuvânt. Dar a scris. Cvartetul de coarde nr. 7 e cel mai scurt, dar poate cel mai sincer lucru pe care l-a creat vreodată. Și parcă în cele 13 minute ale sale pulsează inima unui om care nu mai găsește cuvintele. Fiecare notă e o lacrimă nerostită. După moartea ei, Dmitri nu a mai fost același. Un adio nerostit. Un doliu în surdină. S-a recăsătorit, dar în muzica lui Nina a rămas vie. A fost, poate, singura femeie pe care a iubit-o cu toată durerea unui om care nu știa să se exprime decât în sunet. Mai târziu, într-unul din rarele sale momente de sinceritate, a spus: „Nu am știut niciodată cum se iubește. Dar știu cum se pierde.” A continuat să scrie. În Simfonia a 5-a, triumful e o mască. În a 8-a, își scrie inițialele ca o încercare de a nu se șterge pe sine. În Simfonia a 15-a, moartea dansează cu ironia într-un vals absurd. Și apoi, „Waltz No. 2”. Compus prin 1938, într-o epocă în care viața lui părea încă întreagă. O melodie care zâmbește trist. Sub pașii dansului, se simte o melancolie tăcută. E Nina acolo. E dorul. E el, pierdut în amintire. Poate că nu i-a spus niciodată „te iubesc”... dar a compus pentru ea un dans care nu se uită. Pentru public, era un titan. În intimitate, era un bărbat sfâșiat. Fragil. Plin de vinovăție. Bântuit de tăceri. N-a putut niciodată să se desprindă de ceea ce a pierdut. A trăit încă 21 de ani fără Nina. Suficient cât să simtă că viața nu mai are glasul ei. A fost un om care a iubit cu teamă, a scris cu sinceritate și a tăcut cu disperare. A pierdut prieteni, și-a îngropat iubirea, dar n-a încetat niciodată să cânte. Pentru că, în tăcerea lui, se auzea o lume întreagă. Și, poate, tocmai de aceea... muzica lui doare. Dar e o durere care vindecă. Dmitri Șostakovici s-a stins pe 9 august 1975, în tăcere, la fel cum trăise. În muzica lui, ea trăiește. Și când asculți atent, între note, între pauze… Nina încă îl ține de mână. „Dacă mi-ar tăia ambele mâini, aș compune muzică ținând stiloul cu dinții.” Nu era doar un compozitor. Era un supraviețuitor. Pentru el, muzica era o formă de respirație. Când i-au luat libertatea — prin tăceri și frici — a continuat să scrie. Când iubirea a plecat și tăcerea a durut mai tare decât frica — a compus. A tăcea pentru Șostakovici era echivalentul morții. Iar sunetul… era tot ce-l mai ținea viu. #fyp #dmitrishostakovich #waltzno2 #foryuu #viral

Omg #reels #viralvideo #fypシ゚viral #ex #model #Runway #trending

Omg #reels #viralvideo #fypシ゚viral #ex #model #Runway #trending

все конЧилось хорошо 🥵

все конЧилось хорошо 🥵

About

Robot

Legal

Privacy Policy